Pauza de publicitate

Meanox, o trupa vivace, tanara, libera i-as spune, are joi lansare de album.
Motivul pentru care imi dedic importantul spatiu (infinit de altfel) de pe blog este ca o am la suflet pe Ioana Epure, bassista trupei. Eu ma duc. Si mai iau si cateva persoane cu mine. Si ar fi super sa stiu ca se gasesc si printre cei care citesc postul asta cativa care vor fi acolo.

Eu am fost de 3 ori, cred, la concertele lor, si mi-a placut de fiecare data. Imi plac melodiile lor, v-am mai zis si cu alta ocazie cred.

Ce poti sa faci joi seara? Hai la Clubul Taranului (loc cu gust) sa asculti niste muzica tanara, verde, vie, cu versuri funky :D

Faza tare: daca intrati pe site-ul albumului si trimiteti mail pe adresa lor cu lucrurile la care visati voi, veti primi o invitatie la concert :) (in limita locurilor disponibile-primii 50)

Apropo: se dau jointuri moca (glumesc!) (doar primul e din partea casei) :)))

ioana e fatuca in rochita si cu o chitara bass in mana care mai apare din cand in cand in dreapta :D (in filmuletul de mai jos).

interventia pe metropotam aici



Mea Nox - NVSP

Oameni puternici

<

Cei mai puternici oameni nu sunt cei care detin putere. Nu sunt cei din spuma societatii. Nu sunt politicienii, nu sunt oamenii de la putere sau cei cu influenta.

In fata mea, un barbat la vreo 50 si de ani, putin gras, vizibil obosit .. era ora 22 si ceva.
L-am analizat putin cum fac cu mai toti oamenii de langa mine cand sunt in metrou.
Avea ambii adidasi vizibili rupti, dezlipiti.. avea o bluza de lana, veche, roasa de timp, o pereche de blugi tociti si la fel de batrani. Intr-o mana tine genul ala de geanta de umar in care isi pune un muncitor mancare la pachet, si ceva haine de munca. In cealalta mana tinea o sacosa cu 4 paini. Ma gandesc ca se intoarce acasa de la munca.
Nu mi s-a facut mila de el. Nu am gandit nici o secunda "Saracul, ce viata grea are!". Cu toate ca vad cat de adanc si repetat ofteaza. Iar fata lui nu afiseaza rusinea pe care mi-ar provoca-o mie adidasii si pe care probabil as incerca sa ii ascund sub scaun. Probabil doar frigul care ii mai suiera din cand in cand ii mai aduce aminte de gaurile din pantofi. Desi ii poti citi usor grijile de pe fata, afiseaza un soi de speranta, pare impacat, pare ca abia asteapta sa ajunga acasa.

Pentru asta nu i-am purtat deloc mila. Dimpotriva, m-am simtit eu mic. Pentru ca am realizat ca ma aflu in fata unui om puternic care imi provoaca rusine numai cand ma gandesc ca eu poate nu as suporta o astfel de viata.. poate as deveni un hot sau poate m-as refugia in bautura.
Pentru ca nu stiu daca as putea sa suport privirile copiilor mei ce nu indraznesc sa spuna ca vor dulciuri sau haine constienti fiind ca asta m-ar intrista teribil.

Acest barbat din metrou care se lupta si se zbate sa supravietuiasca intro viata fie ea si de rahat, si care m-a facut sa realizez ceva nou astazi, este pentru mine un om puternic.
Ii admir forta, este un exemplu de putere, un luptator, si imi pare tare rau ca nu o sa afle asta.
Un copil a carui copilarie desi este stopata prematur din cauza grijilor, problemelor financiare, a unui tata betiv sau a unei mame plecata la munca in strainatate, reuseste sa treaca peste toate astea este un om puternic.
Un adolescent care sacrifica constient din distractia si iresponsabilitatile varstei pentru a invata, stiind ca studiul este singura sansa de a iesi din cacatul saraciei este un om puternic.
O femeie care isi ia viata in maini si il paraseste pe barbatul care le face viata un cosmar ei si copiilor si decide ca se merita o viata poate mult mai grea dar mult mai linistita este si ea un om puternic.

Pare trist postul asta, dar nu trebuie perceput asa. Eu ma simt putin revelat. Nu mai vad oameni puternici in politicienii si magnatii lumii. Sau cel putin nu pentru functiile sau banii pe care ii detin.
Esti puternic atunci faci sacrificii pentru a gasi fericire.