Ma hranesc cu fericire...

... si ieri nu am mancat nimic.
Inca de prima data de cand am ajuns in bucuresti am observat ca pe strada, lumea nu se uita la persoanele ce trec pe langa ele.
In Constanta de fiecare data cand mergeam pe strada, sau in mall, sau la scoala si venea din sensul opus o persoana, indiferent de varsta sau sex, avea loc un schimb de priviri. Pentru o
secunda priveai in ochi omul care urma sa treaca pe langa tine. In Bucuresti nu ai sa vezi asa ceva, sau foarte rar. Cand am fost prima data in carrefour am fost coplesit de gravitatea situatiei. Era atata lume, incat am obosit sa ma uit la fiecare persoana in parte. Nu faceam fata. Si am dat vina pe faptul ca e obositor sa ii privesti pe toti. E prea aglomerat, e greu sa ii "numeri" pe toti.
De fiecare data cand treceam pe langa o tipa si nu "faceam schimb de ochi" ma enervam usor si ma simteam respins :)) serios, in Constanta f rar se intampla sa treci pe langa o fata (daca esti baiat), sau pe langa un baiat daca esti fata, si sa nu iti faca o poza cu privirea. Foarte rar.
Dar ieri, ma simteam de parca mi-as fi ratacit busola, eram abatut, ganditor... ma simteam singur.

Si asa m-am gandit sa merg in carrefour in ideea ca nu o sa ma mai gandesc la nimic. Era vreo 6-7 seara, intuneric. Nu am luat-o ca de obicei prin spate (p22-p25-p27-r2) ci am facut drumul pe splai prin fata regiei ca deh, poate vad o fata dulce si ma "indrogastesc" pt 5-10 minute si uit de 'ganduri'.
Lucru care nu s-a intamplat, nu pentru ca nu erau simpatice ci pentru ca nu reuseam sa ma uit la nimeni, eram asa de abatut si sictirit, incat mi-era lene sa imi ridic privirea din punctul mobil de pe asfalt la 3-4 metri in fata mea. Nu m-am uitat la nimeni in ora aia cat am stat in carrefour.

Dar aveam impresia ca toata lumea se holba la mine.
Sa fie oare asta adevarul? Oare lumea din Buc e prea preocupata cu propriile probleme si ganduri ca sa isi mai aglomereze memoria cu noi fetze? Eu pana sa ajung in Bucuresti nu prea stiam ce e aia deprimare dar am pus-o pe seama distantei fata de de familie,de tot ce insemna acasa.

Sa fie oare Bucuresti un oras deprimant?