07 October 2008

Temporary people.


Oameni temporari, trecatori, pasageri, in tranzit.

Nu conteaza cat de buni imi sunt prietenii.. Sunt constient ca e posibil ca ei sa fie doar niste trecatori in viata mea, sau eu in ale lor. Cei care imi sunt cei mai apropiati azi, probabil vor fi trecuti si ei ca pasageri in biografia mea nescrisa. Sau cine stie... poate va fi scrisa :)) Eu unul,nu stiu cazuri, dar cred ca exista prieteni pe viata. Cel putin imi doresc sa existe.

Momentan, sunt cativa care chiar conteaza: prietenii cei mai buni care imi sunt si colegi de facultate si de suferinta, cativa buni prieteni din fata blocului de acasa, ba am chiar si cateva prietenii frumoase pe net. Acum ma bucur de toti, dar sunt constient ca majoritatea sunt doar trecatori... se vor duce, ne vom desparti la un moment dat.

Pana la 13-14 ani prietenii mei cei mai buni erau cei cu care am copilarit la bunica mea.
Taica-miu (poate cel mai trecut prin viata om pe care il stiu) imi tot spunea ca nu exista prieteni pentru totdeauna, si ca they come and go all the time.
Acum inteleg.. imi spunea de fapt ca relatiile, oamenii, totul este trecator. Si eu ii raspundeam ca noi vom fi intotdeauna prieteni adevarati. Dar acum realizez ca m-am instrainat atat de tare de ei incat nu ne mai cunoastem aproape deloc. Probabil avea dreptate.

Apoi in liceu eram noi 4 prieteni cei mai buni. Ne imaginam ca vom merge toti la facultate, ca vom cuceri lumea. Cel care imi era cel mai apropiat dintre cei patru s-a mutat in clasa a 11-a la alt liceu, si incet, incet, drumurile noastre s-au departat destul de mult. Ne-am schimbat mult amandoi si ne intalnim de cateva ori pe an acum, dar de fiecare data cand se intampla este la fel ca inainte, il simt la fel de prieten.

Acum la facultate am prieteni foarte buni, de suferinta cum am mai spus.
Noi, astia de la poli, vrem sa credem ca suntem putin persecutati :) dar asta e alta discutie. Prieteni prieteni, dar cu siguranta unii se vor intoarce dupa facultate in orasele lor de bastina. Si chiar daca nu va fi asa, prietenia pe care o avem acum sigur nu o vom mai putea avea cand vom fi insurati, cu copii.

Pana si iubirile sunt trecatoare.. o iubesti mult pe fata ta... si e normal ca la un moment dat sa te gandesti cum ar fi sa sa fie ea partenera ta de viata, cum ar fi sa fie mama fetitei tale si a baietelului tau... si poate ca te imaginezi peste 10 ani cu ea.. si te gandesti la numele si zodiile copiilor vostri. Si cand se termina realizezi ca ati fost doar niste trecatori unul pentru celalalt.
Totusi sa stiti ca veti ramane un capitol din viata celuilalt va va face, cred, sa nu regretati nimic.
Si daca viata e impartita in capitole, eu imi doresc ca persoana cu care mi-o voi petrece sa reprezinte un lung si fericit deznodamant. Sa fim happy ending-ul celuilalt.

Azi am avut chef de scris pentru ca am revazut o muza :)

16 comments:

Anonymous said...

foarte tare postu asta.. si melodia merge la fix

eleni said...

a bit blue. oricum, tu esti un capitol neterminat din viata mea. kiss you

Taner said...

right back atcha :D
si cum adica blue :-?

eleni said...

adica post-ul tau are un iz trist :)

Anonymous said...

trebuie sa zic ca mi-a placut .. frumos post . La mai multe de genul asta .

Anonymous said...

postul tau ma face sa plang! (si nu,nu sunt emo,doar realista :-< )
oricum..nice :)

Taner said...

):
:)

Anonymous said...

:) ce frumos ..te inspira muza vad :D...

Anonymous said...

Ar trebui sa rescriem scenariul pentru "How to Lose Friends and Alienate People" .

Eu nu prea am avut prieteni in clasele primare pentru ca am fost un copil obez. Sounds fun si nici mie nu imi place sa o zic dar m-au crescut niste bunici prea nerealisti. When you're that fat, you don't have friends. And you know kids can be jerks. Dupa care m-am mutat, am schimbat scoala, m-au ajutat ai mei sa trec peste etapa "obesity" si brusc toti cei care nu erau interesati decat de cum arat si-au aratat interesul. Ceea ce pentru scepticul din mine n-a fost realizarea "I'm a fairy princess, I knew they loved me", ci doar un fel de "Bastards, I'll show you!"

Am lucrat in publicitate si nici acolo n-am avut prieteni pentru ca nu prea credeam in prietenii profesionale. Oameni vin si pleaca si a te atasa emotional de o persoana intr-o agentie (ca relatie intima sau doar amici) nu o sa functioneze. Neither of you will be around forever.

Am plecat la Manchester si prietenii mei au plecat in State, la alte facultati in UK, prin Europa, rareori ne sincronizam cu venitul acasa. Plus ca din putini cati eram s-au despartit in niste grupuri de semi-elitisti "prea buni pentru restul lumii" sau atat de pusi pe invatat incat in timpul lor liber si vacante se duceau sa revada fosti profesori sau sa tina ore la ei la clasa.



In Manchester in schimb, cam la fel ca la Londra, am descoperit ca pot sa-mi fac rapid prieteni si chiar sa ma inteleg cu unii oameni care nu au acelasi tip de tunnel vision ca unii pe care ii stiu in Romania. Si acum daca m-as intoarce in ro m-as lovi de faze de genul "x nu iese daca e si y acolo" ...you get the point.

Cat despre relatii evident ca atunci cand te atasezi de o persoana te intrebi daca si peste 10 ani o sa fiti tot impreuna - vezi insemnarea de pe siblondelegandesc despre "kkturile dintre noi". Ori e pe bune, ori te prefaci ca nu te deranjeaza ceva...si chiar daca pare totul frumos si va despartiti, se cheama experienta. Iti deschide ochii catre ceea ce vrei de fapt si nu doar make-believe. Si daca ai impresia ca esti nemultumit, it's not about how green the grass is on the other side, it's not realising how green your grass is.

Taner said...

Ma bucur ca te-am cunoscut un pic mai bine.
Cat despre perioada ta de.. chubbiness, eu zic ca ai avut ghinionul sa ai colegi rai.
La mine in scoala si liceu erau fete si baieti grasi dar nu prea se facea glume la adresa lor cum vezi in filmele americane.

Cred ca nu trebuie sa incerc sa imi dau seama daca cei de langa mine sunt sau nu temporary.
Ar trebui sa ma bucur de prezenta lor
..enjoy it while it lasts :)

gabriela said...

placut de citit frumos scris ..ptr un baiat ,o raritate printre baieti din zilele noastre...ce sa spun :tineo tot asa p.s.esti si dragut am vazut eu o poza pe aici pe undeva

Taner said...

mersi mersi, ma simt flatat, desi nu stiu unde am eu vreo poza pe aici :)
imi pare bine ca iti place ce scriu

gabriela said...

poza era cu tine "bucatar"!

Taner said...

ai dreptate! am uitat de poza aia.

Anonymous said...

Mda...ce frumos a picat ce am citit...chiar in ziua in care am incheiat o relatie de aproape 2 ani cu cineva. Plangeam inainte linistit...plang acum in hohote. E greu, desi stii ca asa e cel mai bine uneori. E greu sa te obisnuiesti cu absenta, e greu sa renunti la visele tale,e greu sa crezi ca toate planurile, fie ele si pe termen scur, nu mai sunt ca din senin, e greu sa renunti la tot ce ai cladit impreuna cu cineva si in momente ca astea urasc amintirile - care de fapt dau culoare trecutului si ar trebui sa fie frumoase. Suna un pic masochis, dar parca atunci cand traiesc momente de astea, imi place sa ascult melodii care exprima starea mea, sa citesc articole care o descriu si deci...multumesc Taner. PIP

Taner said...

Imi pare rau daca efectul a fost o rasucire de cutit in rana.

Ieri mi-a fost pusa intrebarea: Care este cel mai rau lucru care i se poate intampla cuiva?

La inceput imi veneau tot felul de raspunsuri: pentru barbati - sa aiba menstruatie :p
pentru femei : a kick in the testies.
Lasand gluma la o parte, m-am gandit serios si am raspuns ca cel mai rau lucru ar fi sa ti se ia fortat cel mai de pret lucru. Ca este o persoana, un vis sau ceva material, it doesn't matter.

Ti-ai pierdut iubita.. visul. Cand mi s-a intamplat mie, eram convins ca incercand, pot gasi ceva prin care sa ma pot detasa de emotiile, sentimentele pe care le ardeam in gol.. sau mai bine zis golurile care ma ardeau secunda dupa secunda. Insa mi-am luat-o in barba de atatea ori incat am realizat ca sunt sclavul timpului.

Hope time will be gentle with you.