Distractie pe tren 2

Universul m-a obisnuit sa nu ma plictisesc cand fac drumuri mai lungi cu trenul sau cu autocarul.
Weekend-ul trecut m-am intors in Bucuresti. Imi era putin teama de conditiile vremii asa ca am preferat trenul.
Duminica dimineata, ora 7:43. Locomotiva se urneste din gara. Ma aflu intr-un compartiment de 8 persoane, cu 8 persoane(me included). Trei batrani.. mnu! Trei muribunzi, erau atat de batrani incat mi-a trecut prin minte sa ma mut ca sa nu asist la acordari de prim ajutor, sau chestii de genul "cheama salvarea ca moare!".
Mai erau inca trei navigatori la vreo 30-45 de ani care plecau de la mare, pe mare, cu trenul. Ironic, nu? Mai era o doamna tacuta in doliu. Bag de seama ca nu e de mine in compartimentul asta, o data din cauza inghesuielii, ca va dati seama ca bagajele stateau si pe jos la picioarele noastre. Un alt motiv era ca vroiam cu disperare sa dorm. In fine, ma mut eu in compartimentul vecin, care era gol! Inchid usa, imi urc geanta pe etajera, si ma bag la somn. Vreo 10 minute am stat cu o oarecare suspiciune sa nu fiu praduit in timp ce dorm. Adorm. Vine controlorul, eu vizibil intins pe trei locuri, cu picioarele cracanate, dormeam bustean. El tot tusea, pana la urma am deschis un ochi si am crezut ca e un surdo-mut fake care vinde pixuri si carti de joc cu femei goale. Asa ca i-am zis "-Nu, nu, nu vreau!". S-a uitat vreo 2 secunde la mine, am realizat cu cine stau de vorba si m-am trezit, mi-am cerut scuze, i-am aratat biletul si a plecat. Pe hol vad doi dintre navigatori. De altfel, ii si aud. Planuiesc sa se mute. "-Hai ma, ce dreacu stam sa ne inghesuim acolo. Hai dreacu sa ne bagam pe aici undeva. N-ai vazut ca ala cu ochelari s-a mutat?".
Pentru vre-un minut m-am intrebat: oare oamenii au o anumita parere despre cei care poarta ochelari? In fine, bag picioru'. Adorm la loc. Peste 40 de minute aud usa si ma trezesc. Intra o femeie cu o fetita.

Aveau un ditamai bagajul asa ca ma ofer sa i-l urc eu. Nu m-am inselat. Chiar era foarte greu! Imi multumeste. Fac ce fac de obicei si incerc sa studiez oamenii fara sa isi dea seama. Cica merg la matusa fetitei in capitala. Fetita asta era simpatica, avea vreo 7-8 ani cred. Nu era galagioasa, din contra statea malc, cuminte. Mai vorbea cu mama ei insa nu indeajuns de tare incat sa ma deranjeze din somn. Dar fetita asta avea un defect. De vorbire. Vorbea ca o handicapata. Nu ma injurati, ca nu o jignesc. Doar ca avea un handicap verbal. Si despre asta a fost drumul meu cu trenul. Despre fetita care nu putea sa vorbeasca normal. Folosea mult H in vorbire. Spre exemplu la acasa zicea ahasa. Rosii, hohsii, matusa, mehusea, treaba, heabah.
E nasol, nu e de ras. Nici nu m-a amuzat situatia. Subiectul asta poate intristeaza pe unii. Pe mine m-a dus in culmea disperarii, m-a enervat atat de tare defectul fetitei, ca imi venea sa ii zic la un moment dat, taci din gura!! nu mai vorbi!! gata!

Cand ajungem la matusa ii zic sarumana? Han hahunhem la mahuhsa hai sic harumahnah? Frateeeee! INNEBUNEAM. Mai adormeam si de fiecare data ma trezeam cu ma, he hi ho hu se he te me ha tha fha meh teh feh. Decid sa nu mai dorm. Ma mai uit pe geam, mai citesc putin dintr-o carte de 140 de pagini de care m-am apucat in iulie anu' trecut si inca nu am terminat-o. Fetita spune: "hmiehte foahmeh". Am inteles, ii este foame, mama ii da un corn cu ciocolata, fetita mananca. Nimic deosebit. Fetita spune: "hmiehte caad". Dupa gestica inteleg, mama ii da bluza jos, ramane in tricou. Nimic deosebit. Fetita spune: "fahmi hmanihiua", eu incerc sa ghicesc ce a zis, cucu, nu am inteles. Mama scoate o borseta din care scoate o unghiera..... Asta e deosebit! Deci manichiura a vrut sa zica. Si incepe sa ii taie unghiile. Cum naiba ma? Atunci am realizat si eu ca taierea unghiilor mi se pare totusi o treaba intima pe care nu o faci in public. Si unghiile sareau pretutindeni, pe jos, pe scaune, pe ma-sa, chiar si in mine a sarit una. Bineinteles ca nu si-a cerut scuze ma-sa. Dupa ce termina de taiat, singurul lucru la care ma gandeam era daca o da si cu oja. Daca aparea oja in scena, probabil ca mi-as fi pus intrebarea "What next?", epilare pe picioare? Dar nu, m-am inselat. Dupa ce a terminat cu fie-sa a scos o foarfecuta si a inceput sa isi taie siesi pielitele de pe langa unghii. Aahh, dar nu v-am zis cea mai tare faza. Eu eram treaz, citeam din carte, beam apa, ma uitam pe geam. Deci nici cea mai mica indoiala ca as dormi. Dupa ce termina cu hmanihiuile, ce credeti ca face? Se scutura de unghii si alte resturi pe jos. PE JOS! Si dupa ce cade tot, le impinge cu piciorul sub scaune, sa nu se vada probabil. ERAM ACOLO. TREAZ! Si din moment ce citeam, nu eram orb, nu?
Cum pot fi frate oamenii atat de nesimtiti?
De la atata frapare adorm si ma trezesc cu inca o persoana in compartiment, cu casti in urechi, date la maxim probabil caci auzeam si eu destul de clar. Era o studenta la ceva in Bucuresti, si asculta manele.. La maxim! Din alea cu: "Pentru x pentru y pentru z fara numar, i-auzi ,uepa, hep, hai, waa, rupe-te, hai rupe-te, regheton, regheton, pana jos".
MAI BINE RUPE-TE DE LA GAT IN SUS SI SCAPA DE PARTEA SUPERIOARA !
Si pentru ca nu era de ajuns, fetita si mama cea nesimtita faceau lectii de dictie.
-Zi inca o data
- Hiuina.
-Nu! Lu-mi-na!
-Hiumihnah.
-Asa, vezi ca poti?
-Hiuina!
Si au tinut-o asa vreo 20 de minute pana am ajuns in gara. Doamneee! Sau mai bine zis "thuamnee". Asa se rosteste mai nou. Thuamne fereste!