09 February 2009

Cold

Aveam de gand sa incep prin a imi cere scuze ca nu am mai scris. Am stat cam trei secunde si apoi am ras. Fata de cine sa imi cer scuze? Fata de fani? ... am innebunit!
Cat de retardat (si increzut) sunt uneori.. dar eu ma iubesc si asa :)

Ma simt ciudat sa scriu despre mine si despre blogul meu. Pentru o vreme chiar devenise o pasiune sa scriu tampeniile mai rebele care vroiau afara si pentru asta imi izbeau peretii 'cutiei' pe dinauntru. Cele mai tampite au reusit.

Nu am mai scris de doua luni si ceva. Dupa prima luna, simteam o oarecare jena sa mai intru pe blog, stiind ca nu am de gand sa scriu. Si nu intram. Ma simteam vinovat, ma simteam de parca ne-am instrainat.

Simteam ca e un prieten de care am fost apropiat iar acum nu mai sunt. Nu stiu de ce relatiile intre oameni se schimba. De obicei se intampla asa: nu mai vorbiti pentru o perioada, te suna sa te intrebe de viata, te simti oarecum vinovat de ceata care s-a instalat intre voi, poate devii si defensiv si incerci oarecum sa iesi din situatia asta.. sau poate ca nu. Te simti putin prost, si iti spui ca o sa faci sa fie la fel ca inainte. Si uiti.. sau poate esti prea ocupat, sau poate ca deja nu iti mai pasa.

Viata se schimba tot timpul. Prioritatile se schimba ...
Inainte sa vin la facultate, universul meu se invartea in jurul catorva oameni, maxim 15, familia si prietenii cei mai apropiati. O data cu venirea in Bucuresti, in loc sa fac din cinspe douzeci sau treizeci, am inlaturat fara sa imi dau seama pe unii din ei si am facut loc altora. S-a intamplat ca universul meu sa se invarta si in jurul unei singure persoane. Iar cand dai afara oameni din lumea ta, chiar daca total inconstient, regreti ca se intampla. Si uneori simti ca nu e nimic de facut si nu faci nimic. Dar cum explici vechilor tai oameni ca nu le mai poti fi la fel de prieten? Nu ai cum. Si poate te intreaba, sau te intrebi chiar tu, ce s-a intamplat? De ce nu mai suntem la fel de prieteni? Cred ca exista un numar maxim de persoane in lumea ta. Poate ca nu exista timp pentru mai multi. Poate ca daca te-ai imparti in mai multe parti decat poti face fata in mod normal, nu ai mai da acelasi randament ca prieten.

Uneori simt o greutate sa fac unei persoane loc langa mine. Sa il fac din prieten, una din persoanele mele. Pentru ca trebuie sa ii dau din timpul meu, sau din timpul celor care fac deja parte din lumea mea.

Cea mai usoara intrare pentru o persoana e sa iti fure inima. De cele mai multe ori, nici nu ai timp sa te predai si sa o inviti in regatul tau. Caci pe neasteptate te asediaza, iti darama portile, apoi urca pe cele o mie de trepte pe care, cu timpul, le-ai construit pana la donjonul care iti ascunde inima, o gaseste si ti-o fura, lasandu-ti in loc inima ei. Apoi se decreteaza pace..

5 comments:

Anonymous said...

si asa te apuci de baut

Taner said...

:)

Anonymous said...

Bine ai revenit >:D<

Taner said...

thanks :D

Anonymous said...

eu nu mai scrisesem din noiembrie..si... si eu mi am cerut scuze si am motivat faptul ca nu am mai scris...how silly is that? cui i-am motivat? :-?? mie cred...anyway..azi eram curioasa sa vad ce ai mai postat :D so..Hello:)...welcome back? :D